Cum să evitați capcanele legate de alimentarea cu energie electrică

Atunci când se ia în considerare achiziționarea unei surse de alimentare, acest lucru se face adesea fără prea multe cercetări și folosind doar informațiile de bază disponibile. Consumatorii pot căuta doar următoarele caracteristici:

• Prezența unei etichete 80 PLUS, care este doar un aspect al unei surse de alimentare, iar această clasificare poate fi falsificată.
• Puterea totală imprimată pe cutie, care poate reprezenta puterea reală, dar poate fi și o valoare fictivă.
• Dacă sursa de alimentare include cablurile pe care clientul consideră că le va avea nevoie pentru construcția sa, fără a lua în considerare modularitatea, calitatea firelor și alte aspecte legate de calitatea cablurilor.

Pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză, este util să înțelegeți mai bine cum este construită o sursă de alimentare. Acest document prezintă alcuni dintre parametrii care pot influența calitatea și costul unei surse de alimentare. În loc să aprofundeze arhitecturile complexe de proiectare și avantajele și dezavantajele acestora, acest ghid oferă o explicație simplă a termenilor obișnuiți pe care îi veți întâlni în recenzii și teste, clarificând modul în care aceste elemente influențează performanța reală a unei surse de alimentare, nivelul general de calitate și fiabilitatea.

Locuința dvs. furnizează curent alternativ (CA) din priză, dar componentele computerului dvs. necesită curent continuu (CC). Acesta este scopul sursei de alimentare a computerului dvs.: să convertească CA în CC. La conversia CA în CC, CA devine parte a ieșirii CC. Într-o sursă de alimentare comutată (spre deosebire de o sursă de alimentare liniară), procesul de conversie a curentului alternativ în curent continuu, apoi din nou în curent alternativ și, în final, din nou în curent continuu, poate genera zgomot de înaltă frecvență și armonici cunoscute sub numele de undă.

O undă mare poate provoca supraîncălzirea condensatoarelor din dispozitivele dvs. (placa de bază, GPU etc.), ducând la evaporarea electrolitului din interiorul condensatoarelor utilizate pe aceste dispozitive, ceea ce poate provoca defecțiuni catastrofale.

Condensatoarele mai mici de pe partea de ieșire a unei surse de alimentare ajută la filtrarea cât mai mult posibil a undelor. Cu toate acestea, creșterea capacității lor pentru a filtra mai multe unde crește și curentul de pornire, deoarece toate aceste condensatoare trebuie să fie complet încărcate pentru a atinge tensiunea de ieșire dorită. Reglarea tensiunii de ieșire poate fi afectată atunci când variațiile de tensiune, cunoscute și sub denumirea de tranzitorii, descarcă parțial condensatoarele, necesitând reîncărcarea acestora pentru a menține tensiunea de ieșire adecvată. Acest lucru solicită și componentele de comutație. Prin urmare, este recomandat să se asigure un echilibru adecvat între capacitate și un nivel acceptabil de filtrare a fluctuațiilor.

Răspunsul tranzitoriu se referă la comportamentul tensiunii de ieșire pe măsură ce sursa de alimentare trece de la o sarcină la alta. Este modul în care descriem modul în care o sursă de alimentare răspunde la schimbări bruște de sarcină înainte de a se stabiliza într-o stare constantă. De exemplu, o schimbare bruscă a sarcinii de la scăzută la ridicată poate provoca scăderea tensiunii de ieșire. Acesta poate fi un comportament normal, dar întrebarea pe care o punem este cât timp rămâne sursa de alimentare în această stare înainte ca tensiunea de ieșire să revină la tensiunea nominală?

Răspunsul tranzitoriu slab al unei surse de alimentare poate cauza o serie de probleme, inclusiv fluctuații de tensiune, instabilitate a sistemului și potențiale deteriorări ale componentelor sensibile. Mai precis, un răspuns tranzitoriu lent sau slab reglat poate duce la căderi de tensiune (undershoots) sau vârfuri (overshoots) care depășesc limitele de funcționare ale unui dispozitiv, provocând funcționarea defectuoasă, resetarea sau defectarea acestuia.

Atunci când o sursă de alimentare nu poate menține o tensiune de ieșire stabilă la creșterea sarcinilor, se consideră că reglarea tensiunii este deficitară. Reglarea deficitară a tensiunii poate duce la o serie de probleme, inclusiv deteriorarea echipamentelor electronice, funcționarea ineficientă și instabilitatea sistemului. Poate provoca funcționarea defectuoasă a echipamentelor, reducerea duratei de viață a acestora și poate duce la coruperea sau pierderea datelor.

Practicile de asamblare necorespunzătoare și lipsa controlului calității pot duce la defecțiuni premature. Fabricarea surselor de alimentare rămâne în mare parte manuală, automatizarea fiind rezervată producătorilor premium. Înainte de a ajunge la mașina de lipit în vrac, componentele trebuie plasate manual pe placa de circuit imprimat. Deși aceste mașini excelează la lipirea consistentă a volumelor mari, calitatea producției lor depinde în totalitate de pregătirea corespunzătoare a intrărilor.

Când apar aliniere incorectă sau erori de inserare după lipire, tehnicienii trebuie să efectueze „retușuri”, un proces în care operatorii inspectează vizual fiecare placă și corectează manual defectele folosind fier de lipit portabil. Această muncă delicată poate genera numeroase probleme potențiale: încălzirea necorespunzătoare creează conexiuni fragile sau deteriorează componentele, în timp ce eroarea umană duce fie la lipire excesivă, creând scurtcircuite, fie la lipire insuficientă, cauzând legături slabe. Deosebit de insidioase sunt îmbinările de lipire prost realizate, care inițial trec testul de ardere, dar se defectează câteva zile mai târziu, în timpul transportului, când componentele se desprind din locașurile lor din cauza lipirii defectuoase.

Majoritatea surselor de alimentare din UE și America de Nord dispun de corecție a factorului de putere, iar pentru a obține un nivel de eficiență certificat 80 PLUS sau Cybenetics este necesară o corecție ridicată a factorului de putere. Cu toate acestea, în unele părți ale lumii nu este necesară corecția factorului de putere. În plus, unele mărci „falsifică” adesea insignele de eficiență (asta se întâmplă când vedeți o insignă care arată ca 80 PLUS, dar pe care scrie „85 PLUS” sau „90 PLUS”, sau insigna arată ca o insignă 80 PLUS, dar nu există un raport 80 PLUS corespunzător).

Factorul de putere este o măsură crucială în sistemele electrice, servind ca indicator al eficienței cu care energia electrică este transformată în producție. Spre deosebire de calculul simplu al procentului de eficiență al producției împărțit la consum, factorul de putere arată în mod specific cât de eficient este utilizat curentul preluat de la sursă pentru a realiza o producție reală.

Pentru a calcula factorul de putere, trebuie să înțelegem trei termeni utilizați în calcul: puterea aparentă, puterea reală și puterea reactivă.

Puterea aparentă reprezintă puterea totală furnizată circuitului și se măsoară în volți-amperi (VA).

Puterea reală se măsoară în wați (W) și reprezintă puterea alternativă efectivă care realizează o muncă tangibilă, cum ar fi alimentarea unui motor sau aprinderea unui bec. În contextul acestui articol, se referă la puterea care este în final convertită în curent continuu.

Puterea reactivă este energia insesizabilă care fluctuează între sursă și componentele reactive, cum ar fi inductorii și condensatorii din sursa de alimentare, fără a efectua nicio muncă utilă. Puterea reactivă se măsoară în volți-amperi reactivi (VAR).

Prin împărțirea puterii reale la puterea aparentă se obține factorul de putere.

Puterea reactivă este considerată problematică deoarece crește curentul total care trece prin sursa de alimentare. Deși nu furnizează energie utilă computerului alimentat de sursa de alimentare, aceasta se adaugă la curentul pe care liniile electrice, transformatoarele și generatoarele trebuie să îl gestioneze. Acest curent suplimentar duce la pierderi mai mari de rezistență în rețeaua electrică, generând căldură și risipind energie.

Conform legii lui Watt, o tensiune mai mică necesită un curent mai mare pentru aceeași putere, astfel încât regiunile cu tensiune de 100–127 V, precum America de Nord, Japonia, Taiwan și alte zone, au nevoie de redresoare mai voluminoase și mai rezistente la căldură, ceea ce crește costurile. Dacă proiectați pentru țări în care tensiunile rezidențiale sunt de 220 V sau mai mari, nu este nevoie de un redresor care să poată suporta un curent atât de mare. Cu toate acestea, căderile de tensiune pot reduce tensiunea semnificativ sub ceea ce este considerat normal. Prin urmare, este esențial să existe protecții adecvate pentru a preveni defectarea catastrofală a sursei de alimentare în cazul în care curentul de intrare depășește capacitatea redresorului cu punte.

Tensiunile rezidențiale variază foarte mult: Japonia utilizează 100 V; Taiwan, Cuba și multe prize din SUA măsoară aproximativ 115 V (nominal 120 V); unele părți din America de Sud și Caraibe utilizează 127 V.

De exemplu: În SUA, prizele NEMA 5-15 sunt limitate la 15 A continuu (120 V × 15 A = 1800 W CA sau ~1620 W CC la o eficiență de 90%). Sarcini reale și regula de 80% pentru întrerupătoarele de 20 A limitează de obicei puterea utilizabilă a sursei de alimentare la aproximativ 1,6 kW. Deși există circuite NEMA 5-20 de 20 A, acestea sunt rare în locuințe.

La o tensiune de rețea de 220–240 V, un circuit de 10 A furnizează 2200 W CA (aproape 2000 W CC la o eficiență de 90 %). Prizele din Marea Britanie suportă până la 13 A, iar prizele Schuko până la 16 A, astfel încât sursele de alimentare cu putere mai mare sunt mai practice în această țară.

Timpul de menținere este o specificație care indică durata pentru care sursa de alimentare poate continua să furnizeze o putere de ieșire DC stabilă și reglată după o întrerupere a alimentării cu curent alternativ, care poate apărea în cazul unei căderi de tensiune.

Specificațiile privind timpul de menținere a alimentării variază în funcție de unitățile de alimentare. Conform standardului ATX12V original, unitățile de alimentare trebuiau să mențină alimentarea timp de 17 ms la o sarcină de 100 %, cu durate mai lungi posibile la sarcini mai mici. Noul standard ATX 3.1 a redus această cerință la 12 ms la sarcină maximă.

Indiferent de specificațiile pe care le respectă o sursă de alimentare, aceasta trebuie să mențină niveluri adecvate de tensiune în timpul acestei perioade de menținere (menținând ieșirile de +12 V peste +11,4 V, de exemplu) pentru a proteja componentele conectate de potențiale deteriorări.

Ventilatoarele utilizate în sursele de alimentare trebuie să aibă o specificație de presiune statică mai mare (măsurată în mmH2O sau „milimetri de coloană de apă”), similar cu un ventilator de radiator cu pale dense și strâns împachetate, spre deosebire de ventilatorul tipic pentru carcasă, cu un design mai larg și mai amplu, care se concentrează pe CFM (aer măsurat în picioare cubice pe minut).

Configurația plăcii cu circuite imprimate a sursei de alimentare este proiectată pentru a profita de modelele de flux de aer turbulent și rotitor din interiorul carcasei înguste a sursei de alimentare. Un ventilator cu presiune statică ridicată, echipat de obicei cu un deflector din plastic pentru a direcționa o parte din aerul care curge rapid acolo unde este nevoie, va forța curenții de răcire către anumite componente generatoare de căldură care tind să se încălzească periculos mai mult decât piesele învecinate.

Nu este un secret faptul că, datorită comodității lanțului de aprovizionare, majoritatea componentelor de alimentare cu energie electrică sunt fabricate în China. Nu doar produsele finite, ci și componentele utilizate pentru fabricarea acestora. Condensatoare japoneze? Fabricate în China. MOSFET-uri germane? Fabricate în China. Circuite integrate coreene? Fabricate în China. Și totul este în regulă, deoarece aceste piese respectă măsuri stricte de control al calității. Dar, în ultima perioadă, am observat că o serie de mărci cu sediul în China produc produse cu fișe tehnice care corespund cu cele ale mărcilor internaționale, dar în testele noastre am constatat adesea că specificațiile acestor mărci chinezești nu corespund cu fișele tehnice.

Acest lucru este deosebit de problematic în cazul tranzistoarelor cu efect de câmp cu semiconductor din oxid metalic (MOSFET). Am constatat că, uneori, acestea se încălzesc mai mult, în ciuda faptului că au același RDS (on) (mai multe detalii mai jos) ca și omologii lor mai scumpi. Acest lucru ne pune la încercare capacitatea de a răci corespunzător dispozitivul, menținând în același timp un nivel redus de zgomot al produsului. O temperatură de funcționare mai ridicată crește, de asemenea, riscul de supraîncălzire.

Fuga termică este un ciclu de încălzire care se autoalimentează. Pe măsură ce un MOSFET conduce curentul, acesta disipă căldura provenită din pierderile de conducție și comutare. Pe măsură ce temperatura joncțiunii crește, parametrii cheie (cum ar fi RDS (on), tensiunea de prag, curentul de scurgere) se modifică. Aceste modificări cresc și mai mult pierderea de putere, provocând o încălzire și mai mare. Inevitabil, MOSFET-ul poate depăși zona sa de funcționare sigură (SOA), ducând la distrugere.

RDS (on) este rezistența dren-sursă a unui MOSFET atunci când este complet activat (saturat). Aceasta determină cât de mult rezistă MOSFET-ul la fluxul de curent în timpul conducerii. Cu cât RDS (on) ACTUAL este mai mare, cu atât tranzistorul este mai fierbinte.

Condensatorul ceramic multistrat (MLCC) este un condensator cu tehnologie de montare pe suprafață (SMT) utilizat pe scară largă în dispozitivele electronice. Aceste componente pasive stochează energie electrică și sunt utilizate în principal pentru decuplare, filtrare, bypass și sincronizare în cadrul circuitelor.

Atunci când un MLCC este poziționat la mai puțin de 2 mm de marginea unei plăci cu circuite imprimate (PCB) sau la mai puțin de 3 mm de un orificiu pentru șurub al PCB, trebuie utilizat un MLCC cu terminare moale. Nerespectarea acestei cerințe poate duce la ruperea sau desprinderea acestor componente mici de pe PCB, ceea ce poate provoca conexiuni intermitente.

Pentru unitățile de alimentare cu PCB-uri modulare care utilizează MLCC-uri, se recomandă utilizarea exclusivă a MLCC-urilor cu terminare moale. Această precauție este necesară deoarece introducerea și scoaterea cablurilor modulare poate provoca flexarea PCB-ului, putând deteriora MLCC-ul sau conexiunea acestuia la placă.

Un aspect adesea neglijat al surselor de alimentare este reprezentat de cablurile incluse, materialele utilizate pentru fabricarea acestora și calitatea construcției lor. Următoarele trei puncte reprezintă cele mai mari probleme pe care le-am observat atunci când sunt furnizate „cabluri mai ieftine”.

Sârma din aluminiu placat cu cupru (CCA) este o sârmă din aluminiu cu un strat de cupru, în timp ce sârma din cupru pur este realizată în întregime din cupru. Cuprul pur este superior în ceea ce privește conductivitatea electrică, flexibilitatea și rezistența la căldură și coroziune. CCA este mai ieftin, dar nu este recomandat pentru multe aplicații, în special acolo unde siguranța electrică și performanța sunt critice, datorită rezistenței sale mai mari (cu 55 până la 60% mai mare pentru aluminiu față de sârmă de cupru de același calibru) și punctului de topire mai scăzut. Cuprul este, de asemenea, mai flexibil și mai puțin predispus la rupere după îndoire repetată.

Cuprul nu este ieftin. Cu cât cuprul este mai gros, cu atât firul este mai scump. Problema este că cuprul mai subțire are o rezistență mai mare decât cuprul mai gros. Din păcate, calibrul firului nu este adesea marcat pe cabluri, iar un client poate percepe un fir cu calibru mai mic utilizat într-un cablu ca fiind un cablu de calitate superioară, deoarece are o flexibilitate mai bună.

Clorura de polivinil (PVC), cunoscută și sub denumirea de polimer plastic, izolația se înmoaie și se poate deteriora în timp atunci când este expusă la temperaturi care depășesc limita nominală. Deteriorarea izolației din PVC poate compromite capacitatea firului de a transporta în siguranță curentul electric. În timp, acest lucru poate duce la fisuri, scurtcircuite și chiar la incendii electrice.

Un exemplu este cablul 12V-2x6. Conectorii sunt, în general, clasificați la 105 °C, și totuși observăm ocazional unele topiri. Am observat că izolația unor cabluri 12V-2x6 este proiectată pentru temperaturi de numai 80°C până la 85°C. PVC-ul, fiind un material termoplastic, se înmoaie la temperaturi ridicate, ceea ce poate crește susceptibilitatea sa la deformare și deteriorare mecanică. Această înmuiere poate duce la separarea învelișului cablului de conector sau la deteriorarea acestuia, expunând conductorii la potențiale pericole.

Un inductor cu bobină toroidală este format dintr-un inel feromagnetic înfășurat cu sârmă de cupru. Un inductor cu bobină cu tijă utilizează un miez cilindric înfășurat pe toată lungimea sa. Singurul avantaj real al unui miez cu tijă este costul mai mic al materialelor și al manoperei.

Miezurile toroidale, în schimb, generează mai puțin zgomot audibil. Forțele magnetice din interior nu provoacă îndoirea miezului, ci doar compresie sau tensiune, iar designul lor circular oferă o stabilitate mecanică mai bună.

Impactul bobinelor cu tijă nu este evident în laborator. CORSAIR a lucrat odată la un proiect care utiliza bobine cu tijă în etapa de ieșire. Testele de laborator efectuate pe Chroma nu au detectat zgomote audibile. Însă utilizarea în condiții reale a arătat o altă realitate: au început să curgă reclamații, iar CORSAIR a trecut rapid la bobine toroidale.

Sendust este un aliaj magnetic creat ca alternativă la pulberea de fier și alte materiale magnetice utilizate în inductoare și transformatoare. Este compus din 85% fier, 9% siliciu și 6% aluminiu.

Sendust este foarte apreciat deoarece are pierderi mai mici prin curenți turbionari și nu produce vibrații mecanice atunci când este expus la câmpuri magnetice. În industria noastră, principalul dezavantaj este costul său. În plus, deoarece Sendust este un compus sinterizat, tinde să fie mai fragil decât alte materiale. În consecință, inductorii Sendust ar putea avea nevoie să fie puțin mai mari pentru a se potrivi cu capacitatea de stocare a energiei unui miez de fier, astfel încât trebuie luate în considerare limitările de spațiu în proiectele mai mici.

CORSAIR utilizează Sendust aproape exclusiv de aproximativ 10 ani. Am constatat că investiția mică făcută pentru îmbunătățirea zgomotului audibil merită pe deplin, deoarece reclamațiile clienților s-au redus semnificativ.

Din nou, avem o soluție optimă care necesită spațiu suplimentar. Cu toate acestea, dacă spațiul permite, recomandăm cu tărie utilizarea bobinelor separate.

După cum sugerează termenul, un inductor cu o singură înfășurare constă dintr-o singură bobină continuă de sârmă de cupru înfășurată în jurul miezului. Un inductor cu bobină divizată, numit și bobină bifilară sau bobină de mod comun, împarte firul de cupru în două bobine separate înfășurate în jurul miezului. Această configurație blochează eficient zgomotul de mod comun, fiind perfectă pentru utilizarea ca bobină PFC, deoarece ajută la reducerea interferențelor electromagnetice (EMI) și a interferențelor de frecvență radio (RFI). Zgomotul de mod comun apare adesea din cauza capacităților parazite între MOSFET-uri și masă.

Chiar dacă inductorul cu bobină divizată este mai mare, costul său nu ar trebui să depășească în mod semnificativ costul unui inductor cu bobină simplă, cu condiția ca fabrica să utilizeze un proces automatizat pentru producerea acestora.

Am început să folosim inductorul cu bobină divizată pentru bobinele noastre PFC când am observat unele rezultate RFI de înaltă frecvență în unele dintre proiectele noastre. Din păcate, din cauza dimensiunilor puțin mai mari, nu le putem folosi în formate mai mici, cum ar fi SFX.

Vulcanizarea la temperatura camerei (RTV) este un tip de etanșant sau adeziv siliconic care se întărește la temperatura camerei. Bobinele magnetice pot vibra la frecvențe înalte din cauza forțelor electromagnetice, producând un sunet ascuțit audibil. Aplicarea siliconului RTV pe bobină poate atenua aceste vibrații și reduce zgomotul.

Este esențial să utilizați silicon RTV cu întărire neutră. Siliconii RTV standard, precum cei utilizați pentru fabricarea garniturilor, emit adesea acid acetic în timpul întăririi și pot coroda componentele electronice, ceea ce va face ca sursa de alimentare să miroasă a oțet. Siliconii RTV cu întărire neutră, precum cei de tip oximă sau alcool, sunt siguri pentru componentele electronice. Căutați siliconii RTV etichetați ca „întărire neutră” și „siguri pentru componentele electronice”.

Când aplicați RTV, luați în considerare disiparea căldurii componentelor din apropiere. RTV obișnuit nu este foarte conductiv termic, iar aplicarea acestuia pe componente precum diode și MOSFET-uri poate reține căldura, similar cu acoperirea acestora cu o pătură. Persoana care aplică RTV trebuie să fie bine instruită pentru a-l aplica numai acolo unde este necesar.

Există materiale cu conductivitate termică excelentă utilizate pentru încapsularea componentelor electronice, cunoscute sub numele de compuși de încapsulare, dar acestea sunt semnificativ mai scumpe. Compușii de încapsulare sunt utilizați de obicei atunci când componentele trebuie protejate de factorii de mediu. Un proces cunoscut sub numele de „încapsulare”. Acest proces poate împiedica pătrunderea umezelii, reduce vibrațiile și protejează împotriva ingineriei inverse, deoarece îndepărtarea compușilor de încapsulare poate deteriora componentele de pe placa de circuit imprimat. Am utilizat materiale de umplere cu conductivitate termică de până la 2W/m-k sau 3W/m-k pentru a crea surse de alimentare complet pasive, disipând uniform căldura către carcasa sursei de alimentare. Cu toate acestea, aceste compuși sunt foarte costisitori, chiar și în China. Așadar, până când vor deveni mai accesibili, CORSAIR va continua să utilizeze RTV tipic cu întărire neutră într-o singură parte pentru sursele sale de alimentare.

Sursele de alimentare trebuie să dispună de ceea ce se numește „protecții”. Aceste protecții sunt monitorizate de circuite integrate în cadrul PSU. Indiferent dacă circuitele integrate sunt analogice sau digitale, protecțiile pe care le oferă pot varia de la un PSU la altul. În cele din urmă, ar fi de dorit o sursă de alimentare care să ofere toate protecțiile posibile. Următoarea este o listă a protecțiilor pe care ar trebui să le găsiți în unitatea de alimentare.

Această protecție se activează atunci când curentul feroviar depășește pragurile prestabilite. Mulți producători de surse de alimentare setează puncte de declanșare OCP mai ridicate pentru a face față vârfurilor de putere provenite de la componente precum plăcile grafice. Implementarea OCP necesită două elemente cheie: rezistențe shunt de înaltă precizie și rezistență redusă și un circuit integrat de supraveghere compatibil. Aceste rezistențe shunt măsoară curentul de ieșire al sursei de alimentare prin detectarea căderilor de tensiune pe ele însele.

Când o unitate de alimentare este supraîncărcată peste capacitatea nominală, această protecție se activează ca măsură de siguranță. Majoritatea producătorilor integrează o zonă tampon, setând pragul OPP la aproximativ 50W-100W (uneori mai mult) peste puterea maximă declarată a PSU. Pentru unitățile de alimentare cu o singură linie de +12 V, unde protecția împotriva supracurentului este rar utilizată, mecanismul OPP servește ca apărare primară, oprind automat unitatea dacă linia de +12 V consumă energie excesivă.

Această protecție funcționează ca un gardian vigilent al unității dvs. de alimentare, verificând continuu liniile de ieșire pentru a detecta niveluri periculoase de impedanță (sub 0,1 Ω). Când se detectează această condiție, SCP declanșează imediat o oprire de urgență pentru a preveni potențiale daune sau riscuri de incendiu.

Un aspect interesant al SCP în majoritatea surselor de alimentare este că, de obicei, acesta funcționează numai dacă există un scurtcircuit la masă. În multe surse de alimentare, dacă două fire sub tensiune care transportă tensiuni diferite se ating, SCP nu se va activa deloc. Pasionații de calculatoare au exploatat odată această limitare pentru a crea reducătoare de tensiune improvizate pentru ventilatoarele de răcire, conectând liniile de +12V și +5V pentru a produce +7V. Deși s-ar putea modifica o sursă de alimentare pentru a acomoda în siguranță astfel de trucuri, aceasta rămâne o practică riscantă, care ar trebui evitată. Sursele de alimentare moderne, de calitate superioară, au rezolvat această vulnerabilitate; sistemele lor SCP se activează acum ori de câte ori două linii de tensiune se ating între ele sau ating pământul.

Dacă tensiunea de ieșire scade sub un nivel considerat sigur pentru componentele pe care le alimentează, OVP ar trebui să oprească PC-ul pentru a preveni posibile deteriorări ale componentelor.

Dacă tensiunea de ieșire crește până la o valoare considerată nesigură pentru componentele pe care le alimentează, UVP ar trebui să oprească sursa de alimentare pentru a proteja componentele împotriva potențialelor deteriorări.

Sursele de alimentare cu această protecție dispun de obicei de un termistor, care este un rezistor sensibil la temperatură, montat pe rectificatorul de +12 V, adesea în același loc în care se află termistorul unității de control al ventilatorului. Această componentă monitorizează temperatura MOSFET-ului de +12 V, a diodei sau a radiatorului secundar (în funcție de proiectare) și declanșează oprirea atunci când valorile măsurate depășesc pragurile de siguranță. Această protecție este esențială, deoarece temperaturile excesive, fie că sunt cauzate de supraîncărcarea componentelor sau de defectarea ventilatorului, pot provoca daune permanente.

Nivelul general de calitate și fiabilitate al unei surse de alimentare nu poate fi redus la etichete de eficiență, specificații de ieșire sau numărul de cabluri. Fiabilitatea provine din disciplina de proiectare, selecția componentelor, practicile de fabricație și respectarea standardelor riguroase de performanță electrică.

În cele din urmă, sursa de alimentare este fundamentul întregului sistem. Economisirea câtorva dolari la achiziționarea unei unități ieftine poate părea tentantă, dar riscurile ascunse, precum alimentarea instabilă, defectarea componentelor sau pierderea totală a sistemului, pot costa mult mai mult pe termen lung. O sursă de alimentare de calitate nu se rezumă doar la puterea indicată pe cutie. Este vorba despre siguranță, stabilitate și liniște sufletească. Considerați-o o investiție în sănătatea și fiabilitatea întregului sistem PC.