Texturile dau viață jocurilor noastre, dar fără filtrarea potrivită pot părea neclare și pot pierde detalii, mai ales când sunt privite dintr-un unghi. Filtrarea anizotropică este tehnica care menține suprafețele clare și precise, chiar și când sunt privite de la distanță sau din unghiuri oblice. Este o evoluție a metodelor mai vechi de filtrare izotropică, precum filtrarea biliniară și triliniară, care eșantionau texturile uniform în toate direcțiile. Aceste tehnici mai vechi adesea estompau texturile în mod uniform, ducând la artefacte evidente.
De ce se utilizează filtrarea anizotropică?
Când privești în jos pe o stradă într-un joc sau pe o podea cu gresie, texturile se întind în depărtare. Fără filtrare, aceste texturi pot apărea neclare sau estompate, rupând imersiunea. Filtrarea anizotropică rezolvă această problemă prin eșantionarea mai inteligentă a datelor de textură. În loc să utilizeze un singur eșantion, ca metodele mai vechi, aceasta prelevează mai multe eșantioane de-a lungul axei texturii care se retrage în depărtare. Acest lucru păstrează detaliile și claritatea, făcând suprafețele să arate clare, indiferent de modul în care le privești.
Rezultatul este subtil, dar important. Nu modifică iluminarea și nu adaugă efecte noi, dar face ca texturile să arate uniform și realist în întreaga scenă. Pentru mediile cu multe suprafețe înclinate, cum ar fi drumuri, ziduri și terenuri, filtrarea anizotropică reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de tehnicile mai simple, cum ar fi filtrarea biliniară sau triliniară.
Setări grafice pe care le veți vedea
Majoritatea jocurilor vă permit să reglați filtrarea anizotropică în opțiunile grafice. Setările obișnuite includ:
- Nivel AF (2x, 4x, 8x, 16x): Acesta determină numărul de eșantioane de textură prelevate. Nivelurile mai ridicate înseamnă texturi mai clare la unghiuri extreme, dar necesită mai multă putere GPU.
- Calitatea texturii: Adesea legată de filtrarea anizotropică. O calitate mai bună a texturii permite, de obicei, niveluri mai ridicate de AF.
- Presetări de performanță: unele jocuri includ AF în presetări precum Low (Scăzut), Medium (Mediu), High (Ridicat) sau Ultra. Nivelurile AF subiacente sunt însă, în esență, aceleași ca cele de mai sus.
Veți vedea adesea filtrarea anizotropică listată alături de opțiuni de anti-aliasing precum CSAA (Coverage Sampling Anti-Aliasing), MLAA (Morphological Anti-Aliasing), TXAA (Temporal Anti-Aliasing) și SMAA (Subpixel Morphological Anti-Aliasing). Aceste tehnici se concentrează pe netezirea marginilor zimțate, mai degrabă decât pe îmbunătățirea clarității texturii, dar funcționează împreună cu AF pentru a îmbunătăți calitatea generală a imaginii. Anti-aliasingul reduce strălucirea și artefactele de margine, în timp ce filtrarea anizotropică asigură că texturile rămân clare la unghiuri oblice.
Ar trebui să utilizați filtrarea anizotropică?
Da. Filtrarea anizotropică are un cost de performanță relativ mic în comparație cu alte setări, cum ar fi umbrele sau trasarea razelor. Chiar și la 16x, GPU-urile moderne o gestionează cu ușurință. Dacă utilizați hardware mai vechi, reducerea de la 16x la 8x sau 4x poate economisi câteva cadre fără a afecta semnificativ calitatea imaginii.
Principalul aspect la care trebuie să fiți atenți este utilizarea VRAM. Nivelurile AF mai ridicate cresc eșantionarea texturilor, ceea ce poate fi important dacă rulați la rezoluții mari cu pachete de texturi mari. Pentru majoritatea jucătorilor, filtrarea anizotropică este una dintre cele mai simple metode de a îmbunătăți claritatea imaginii fără a sacrifica performanța.