O mașină virtuală (VM) este un „computer în interiorul computerului tău”. Este un software care se comportă ca un PC fizic, dotat cu propriul procesor virtual, memorie, spațiu de stocare și rețea, astfel încât să poți rula un alt sistem de operare (OS) într-o fereastră pe desktop sau pe un server. Gândește-te la ea ca la un spațiu de testare sigur și autonom, în care poți instala aplicații, încerca setări sau rula software vechi fără a afecta sistemul principal.
În fundal, un program numit hipervizor creează și gestionează mașina virtuală. Acesta împarte hardware-ul real și alocă părți din acesta fiecărei mașini virtuale. Sistemul de operare invitat din interiorul mașinii virtuale crede că are întregul PC la dispoziție, chiar dacă împarte resursele cu sistemul gazdă și cu orice alte mașini virtuale pe care le rulați. Ingenios, nu-i așa?
Dacă vrei să fii precis, VM-urile virtualizează hardware-ul, iar containerele virtualizează spațiul utilizatorului sistemului de operare. O VM include un sistem de operare complet și este mai izolată, ceea ce este excelent pentru o separare puternică și rularea diferitelor sisteme de operare. Containerele împărtășesc kernel-ul sistemului de operare gazdă, astfel încât sunt mai ușoare și pornesc mai repede, ceea ce este perfect pentru împachetarea și implementarea aplicațiilor. Ambele au rolul lor: VM-urile sunt apartamente complete, iar containerele sunt garsoniere eficiente situate pe același etaj.
Depinde de ceea ce aveți nevoie. Dacă testați software, rulați fișiere neîncredere, păstrați mediile de lucru și personale separate sau aveți nevoie de un sistem de operare specific pentru o aplicație specifică, o mașină virtuală este o alegere excelentă. Pentru navigarea zilnică pe web sau jocuri, veți rămâne de obicei la sistemul de operare gazdă. Și da, puteți juca jocuri într-o mașină virtuală, dar performanța și transferul hardware devin rapid complexe, astfel încât nu este prima alegere a majorității oamenilor.
Nu este ceva exotic, ci doar modern. Majoritatea procesoarelor din ultimul deceniu includ suport pentru virtualizare (căutați Intel VT‑x/VT‑d sau AMD‑V), iar cel puțin 8-16 GB de RAM vă ușurează viața. Spațiul de stocare este de asemenea util, deoarece fișierele de disc ale mașinilor virtuale pot fi voluminoase. Pe laptopuri, vă puteți aștepta la un zgomot mai mare al ventilatorului și la un consum mai mare al bateriei atunci când o mașină virtuală este sub sarcină. Pe desktopuri și servere, puteți rula confortabil mai multe mașini virtuale dacă aveți suficientă memorie RAM și spațiu de stocare.
Mașinile virtuale sunt puternic izolate, ceea ce reprezintă unul dintre motivele pentru care sunt atât de populare în centrele de date. Cu toate acestea, nimic nu este magic: mențineți actualizate sistemele de operare gazdă și oaspete, utilizați hipervizori de încredere și tratați mașinile virtuale cu aceeași igienă de securitate pe care ați utiliza-o în orice alt context. Instantaneele sunt prietenele dvs. – faceți una înainte de schimbări majore, astfel încât să puteți repara greșelile fără lacrimi.
Pe desktopuri veți găsi instrumente precum Hyper‑V, VirtualBox, VMware Workstation și Parallels. În lumea serverelor, KVM, VMware ESXi și Hyper-V sunt cele mai comune. Alegerea potrivită depinde de sistemul de operare, de hardware și de necesitatea unor funcții precum PCIe/GPU pass‑through, migrare live sau stocare partajată.